Boboci

Ciocu’ mic şi joc de glezne!

Boboceii sunt tema de discuţie pe ziua de azi.

Cum erau boboceii pe vremea voastră?Erau tăcuţi,blânzi şi cuminţi ca nişte oi,aşa-i?Am fost şi eu în postura de boboc,am fost în postura de-a nas în nas cu oameni cu vreo doi trei ani mai mari ca mine ce învăţau în aceeiaşi incintă cu mine.Dar ca bobocii din generaţiile recente mai rar!

Deci sunt de-o nesimţire de te doare capul.Nu toţi.Cei din liceul unde învăţ sunt bobocei educaţi,care se îmbracă frumos(atât băieţii cât şi fetele),cu minuscule răbufniri de pitziponcism izolat(că nu se putea altfel),dar în general ok. Dar când vine vorba de liceele “bine famate” din oraş, mai vezi câte-un prototip ideal pentru premiul de cel mai prost din parcare.

Cine e el?Se înţelege că e boboc.Copilul de la ţară,are toate melodiile lui Puya şi o manea,două strecurate prin telefon pe care le tunează dimineaţa pe autobuz,perturbând magistral Europa Fm-ul.Îmbrăcat modest şi mândru nevoie mare de părinţii săi ţărani,puţin educaţi,el este excepţia regnului,pentru c-a ajuns boboc.Asta nu exclude să rămână repetent în viitor.Pe lângă că pe scurt e vai şi-amar de capul lui,are o gură cât o şură.Când deschide el gura,cel puţin un sfert din autobuz vrea să-l bată.Dar el continuă,se crede cool,crede că are un punct de vedere pentru că nimeni nu-i plantează pumnul ăla în gură odată.

E o vorbă cu limitele şi cu bunul simţ.Eu când eram boboacă eram pe sistem “ciocu’ mic şi pasul mare”,pentru că în general nu îmi căutam probleme.Asta nu înseamnă că nu pot avea gura mare,înseamnă doar că un element mă plictiseşte prea tare sau pur şi simplu îmi exercit talentul de-a tăcea naibii din gură la momentul potrivit pentru a tăcea din gură. Pe deasupra,să aibă tupeul un bobocel de-ăsta să insinueze că e mai mare/tare ca tine,care eşti mai mare cu vreo doi/trei ani ca el,este strigător la cer!! Dar Dumnezeu ne-a dat gura cu un motiv,şi ne-a dat gura slobodă din varii alte motive,dintre care unele se subînţeleg de la sine.

Şi prototipurile astea ar trebui să trăiască,aşa parazitar cum pot.Aştept cu nerăbdare următorul moment în care o să aud c-a fost bătut…să sperăm că nu de mine.