toamna

Iubeste-ma, toamna!

Voi răstigni timpul de semilună, lăsând clipele să doarmă pe câte-o stea. Vei fi în visul meu ca o umbră de copac plecat la drum, în care voi căuta îmbrăţişarea. Învăluiţi de-amurguri, în suflet vreau să-ţi ajung pentru a-ţi muta tăcerea şi a-ţi înflori cuvintele. Să ştii că depărtarea va fi cu-n suflet mai aproape, când pe ramurile tale ploile se vor stinge în curcubee de frunze ruginii. Iubeşte-mă toamna pentru a mă pierde în ochii tăi. Prinde-mi culorile ei în păr şi gustă-mi de pe buze fericirea. Vise tomnatice îmi vor adormi sub pleoape în noaptea, în care, în braţele tale, voi regăsi iubirea. Şi-n clipele acelea de amor, vei fi toamnă tu, voi fi toamnă eu.